Operatiunea COBRA

Calde salutari frati mai mici sau mai mari, cunoscuti sau necunoscuti, modelisti de profesie sau simpli amatori, mai tineri sau mai putini tineri, dar toti cu suflet mare si pur de copil inocent , ma inclin in fata voastra si va transmit tuturor , deopotriva, zile linistite si insorite, SANATATE si calde urari de bine , acum in zile de Mai.
Avand ca .... MOTTO : <<..... cum sa invatam si sa-nvatam... de la frate la frate ! >> in speranta de zi cu zi ca poate vom reusii sa fim mai buni, mai onesti si mai sinceri in primul rand cu noi insine si cu semenii de langa noi, am hotatat sa impartasesc cu voi placerea construirii unei diorame , a unei lucrari simbolice.
Chiar daca lucrarea este avansata decizia luata de mine de a prezenta pe etape realizarea acesteia pana la stadiul actual , sper sa fie de bun augur si binevenita.
Am ales aceasta tema din respect pentru toate acele PERSOANE,fie ei civili sau militari deopotriva care au fost sactificati pe altarul razboiului mondial, din perioada greilor ani 1939-1945 , in speranta ca am invatat o lectie cruda despre viata si moarte , despre respect si fraternitate.
De ce Operatiunea COBRA ? ; sau ..... poate ce a fost aceasta operatiune prea putin cunoscuta ? : pana una alta.... o mica privire in timp pentru o minuscula lectie de istorie.

Deci, urmand ordinea evenimentelor , totul a inceput cu .....ZIUA ''Z'' , Marea Debarcare Din Normandia.................... dupa debarcate totul s-a axat pe localitatea Caen care a fost un obiectiv asumat de catre britanici (British 3rd Infantry Division), avand ca termen de depasire/ocupare 48 de ore de la D-day. Din pacate pentru soldatii englezi, care au avut si sectoarele "usoare" de debarcare, aceste deziderate nu s-au materializat, in principal, din cauza ghinionului de a da peste 21 Panzer Division.
De la acest moment pana la demararea Operatiunii Cobra, au fost consumate Operatiunea Perch, Operatiunea Martlet, Operatiunea Epsom, Operatiunea Windsor, Operatiunea Charnwood, Operatiunea Jupiter si Operatiunea Goodwood. Toate mari consumatoare de vieti (britanice si canadiene) si material. Toate orchestrate de "marele" Monty. Fanii lui sa ma scuze, dar il consider (opinie proprie) un complexat al istoriei militare si un strateg "ratat". Evident ca la un moment dat (mai spre sfarsit) a declarat ca totul a fost deliberat, in scopul usurarii efortului american din Cotentan. Cam la fel a procedat si dupa esecul Operatiunii Market Garden. ceea ce a reusit sa infaptuiasca in Africa ..... consider ca a fost pur si simplu un noroc chior, dar....... deja deraiez de la subiect.
..........................................
.......... Mergand pe premiza că ocuparea Caenului este „crucială " pentru victorie, Montgomery a declanşat o serie de atacuri de uzură pentru cucerirea localităţii. Primul atac a fost Operaţiunea Perch (Oiştea), prin care s-a încercat darea peste cap a flancului german la Villers-Bocage, care a fost încheiată cu bătălia de la Villers-Bocage, pierdută de aliaţi. După o amânare cauzată de dificultăţile de aprovizionare generate de vremea nefavorabilă (17 – 23 iunie), aliaţii au respins contraatacul german (de organizarea căruia, serviciile de spionaj aliate aflaseră prin decriptarea prin programul Ultra a mesajelor transmise de germani). Caenul a fost bombardat puternic şi luat cu asalt între 7 – 9 iulie. Între 18 - 21 iulie, o nouă ofensivă a trei divizii de blindate britanice a dus la eliminarea ultimelor focare de rezistenţă din Caen şi din împrejurimi. Luptele au continuat între 25 – 28 iulie pentru extinderea zonei controlate de aliaţi, lupte la care au participat în principal trupele canadiene.
..................
,,Străpungerea liniilor germane prin atacuri declanşate de pe capetele de pod din Normandia,,
Montgomery concepuse o strategie prin care se urmărea uşurarea declanşării atacurilor aliaţilor aflaţi în regiunea vestică a plajelor de debarcare, prin atragerea rezervelor germane către zona de est a teatrului de luptă. S-a ajuns astfel ca germanii să deplaseze în zona britanică şi canadiană şase divizii şi jum ătate de tancuri, iar în zona de atac american doar o divizie şi jumătate de Panzere. Strategia aceasta s-a dovedit un succes, prin declanşarea Operaţiunii Cobra, lansată pe 24 iulie. Armata I americană a reuşit astfel să străpungă liniile germane şi să ajungă pe 28 iulie la capul de vest al Peninsulei Cotentin, la Coutances.
Pe 1 august, pe teatrul de luptă a intrat Armata a 3-a americană în frunte cu generalul George S. Patton. Montgomery a schimbat planul de luptă, detaşând doar un corp de armată care să ocupe Bretania, izolând trupele germane într-o enclavă în jurul porturilor din regiune. Armata a 3-a americană a declanşat un atac spre sud, iar Armata I americană a depăşit frontul german pe flancul lor vestic. Împotriva marii concentrări de forţe germane de la sud de Caen, Montgomery a transferat blindatele britanice spre vest şi a lansat Operaţiunea Bluecoat (30 iulie – 7 august), pentru a creşte presiunea exercitată de americani. Atacurile aliate din regiune i-au împins pe germani mai spre vest, ceea ce a permis declanşarea unei noi operaţiuni ofensive pe 7
........ iar totul s-a soldat cu <<Punga de la Falaise>>
La începutul lunii august, dându-şi seama că aliaţii nu vor efectua mult aşteptata debarcare lângă Calais, germanii au adus în regiune tot mai multe rezerve. Cum forţele germane fuseseră încercuite în sud, înaltul comandament nazist a încercat să le despresoare folosindu-se de atacul forţelor germane din regiunea Calaisului, ceea ce ar fi permis o retragere generală şi organizată spre Sena. Planurile generalilor germani au fost anulate de Hitler, care a cerut organizarea unui atac la Mortain, în partea de vest a pungii în care se aflau forţele germane încercuite. Atacul german declanşat pe 7 august a fost respins de aliaţi, care beneficiaseră din nou de informaţii obţinute prin sistemul Ultra. Planul aliat original prevedea o încercuire largă pe valea râului Loara. Generalul Bradley şi-a dat seama însă că foarte multe unităţi germane sunt incapabile să execute manevre ample, comandantul american cerând şi primind permisiunea de a executa o „mi şcare-cârlig " scurtă pentru încercuirea mai strânsă a germanilor. Pentru executarea acestui atac a fost desemnat generalul Patton, ale cărui trupe au înaintat aproape f ără opoziţie prin Normandia, prin Le Mans, după care au continuat spre nord, spre Alençon. Germanii au fost încercui ţi într-o pungă lângă Chambois. Rezistenţa puternică a germanilor şi plecarea unei părţi a americanilor spre Mantens, pe Sena, au f ăcut ca încercuirea să fie încheiată doar pe 21 august. În pungă au rămas 50.000 de soldaţi germani. Dacă generalul Patton nu ar fi părăsit încercuirea pentru a acţiona la Mantens, în pungă ar fi fost prinşi mult mai mulţi germani. În schimb, americanii au împiedicat inamicul să stabilească o linie defensivă puternică pe Sena, ceea ce le-a permis canadienilor şi britanicilor să-şi atingă obiectivele stabilite de Mongomery mai rapid şi mai uşor decât se prevăzuse. La scurtă vreme a urmat eliberarea Parisului. Rezistenţa Franceză din Paris s-a ridicat împotriva ocupantului pe 19 august, iar Divizia a 2-a blindată franceză şi Divizia a 4-a de infanterie americană au forţat înaintarea spre capitala Franţei. Generalul Philippe Leclerc a primit capitularea germanilor din regiunea pariziană pe 25 august, consfinţind eliberarea Parisului.
......... iar in toate aceste evenimente si-a gasit locul si faimoasa Operatiune Cobra.

Este dureros faptul ca in umila si mizera noastra viata ne este dat sa cunoastem si asemenea evenimente, e trist si dureros ca datorita unei minti diabolice si bolnave , insetata de sange si suprasaturata de ura au trebuit sa treaca in nefiinta numai in perioada 6 iunie – 25 august :
Statele Unite: 29.000 morţi. 106.000 răniţi şi dispăruţi;
Regatul Unit: 11.000 morţi. 54.000 răniţi şi dispăruţi;
Canada: 5.000 morţi; 13.000 răniţi şi dispăruţi;
Franţa: 12.200 civili morţi şi dispăruţi.
Germania: 23.019 morţi;
67.060 răniţi;
198.616 dispăruţi şi răniţi
Pacat, mare pacat ........... sper sa ne fie o invatatura de minte, inca sper in continuare sa nu mai existe asemenea persoane diabolice care sa impinga omenirea la macel, la ....... pieire!.........

Multumim pentru lectia de istorie. Dar te-ai intrebat vreodata de unde ura asta a germanilor fata de evrei ? Eu m-am intrebat. Si am gasit si raspunsul...cred. Daca te intereseaza postez aici... ca tot discutam istorie.

Trecand peste toata aceasta lectie de istorie, sa va prezint umila mea lucrare care a demarat in toamna anului 2008 si la care sincer lucrez cu oarecare strangere de inima si in care pun toata pasiunea si priceperea de care dispun momentan. Lucrarea este ..... sa zicem destul de avansata , dar pana la finalizare mai este cale lunga, si un drum anevoios de urmat. Lucrarea pe cat este de impunatoare pe atat este de costisitoare. spun costisitoare pentru ca am plecat pe o scara destul de mare, adica 1:35, iar placa de baza are dimensiunea de 90x60 cm. Stiu ca nu pare mult, dar nici putin dar in toata nebunia in care m-am aruncat am pus tot sufletul si toata pasiunea de care dispun, asa ca ....... va las pe voi sa cantarit nebunia pe care am alocat-o acestui proiect, si inainte sa incep cu inceputul, dati-mi voie sa mai fac o singura remarca constatata pe propria-mi piele si adusa la ordinea zilei de cuvinte rostite cu durere in suflet:
,, Daca cei ce detin functiile de decizie ar gandi asa (........ in speranta ca am invatat o lectie cruda despre viata si moarte , despre respect si fraternitate.), am avea o lume mai buna iar grijile din fiecare zi ar fi cu mult mai mici. Din pacate specia umana, e singura specie de pe planeta care din experiente anterioare invata doar cum poate fi mai eficienta in a distruge. Tentativele pacifiste sunt tratate ca divertismente in timp ce noi si tot mai numeroase masari de trupe militare sunt normalitati cotidiene. Vechiul proiect ,,din sabii - pluguri'' care vizual era pe genericul oricarei productii Mosckfilm, chiar si in timpul derularii lui a fost eclipsat de cursa inarmarilor. Cred ca dintre cei in masura sa faca aprecieri in domeniu, si modelistii au un cuvant datorat permanentului contact cu evolutia tehnicii militare transpusa in machete, de la cele ale unor modele antice pana la ultimele noutati militare.
Chiar notiunea de erou a devenit o parodie, mortii, schilozii (care mai sunt) cei care s-au jertfit pentru idealurile neamului, au ajuns sub clasa cersetorilor, eroi fiind cei ce ucid aiurea, parte din ei nici macar nestiind de ce fac asta. ,,

DIN NOU fac o paranteza in care trebuie sa-mi etalez regretele si parerile de rau cu privire la ......mintea umana, noi cei care ne ascundem in lumea noastra, in lumea modelismului suntem considerati ..... nebuni, iar cei ce ucid, schilodesc si care au idealuri bolnave ( gen prea iubitii nostrii a...i )sunt si au cu compotament normal. Mi-e mila de copii si nepotii nostrii. Mie mila de ce mostenite le lasam.
In Incheiere vreu sa va multumesc ca ati avut rabdarea sa suportati si sa cititi tampeniile, visele si idealurile unui simplu om, si VA MULTUMESC ca existati si ca m-ati primit , sau poate ma ve-ti primii si pe mine in umila familie a modelistilor, mi-ati deschide si mie o use spre o alta lume, ca , poate-mi veti intinde o mana de ajutor numai prin simplul accept de a devenii prieteni. Totul face foarte mult pentru mine si poate si pentru voi, si ....cu asta am incheiat si incep prezentarea.
Sa nu par misogin sau mitocan, doresc sa mai abuzez intr-un mod aparte de bunavointa voastra, si sa scuzati calitatea unor poze, care au fost facute pe parcursul realizarii dioramei , dar si eventualele greseli de exprimare si de ortografie aparute pe parcursul postarii anterioare dar si viitoare.
Am ales expunerea lucrarii in ideea , in speranta ajutorului ,sfaturile, parerile, ideile dar si reprosuri si observatii voastre. Deci,...... nu ezitati, ori si ce sugestie sau observatie este bine venita.
Sa nu mai lungesc, am sa trec la prezentare, pe care am s-o fac pe mai multe..... episoade... !!!
Pentru realizarea suportului de baza , am ales o bucata de placaj de 6 mm cu dimensiunea de 60 x 90 cm.
La realizarea suportului secundar am folosit o placa de rigips de 9 mm grosime , pe care am inceput sa trasez viitoarea diorama. Dupa masuratori si calcule, am inceput sa realizez drumul cu piatra cubica, obtinuta prin sculptare in material cu un obiect ascutit de tip sula de cizmarie si a unui pix vechi.

By tavi2031 at 2011-05-07

By tavi2031 at 2011-05-07I
By tavi2031 at 2011-05-07
..........in toata nebunia cu pavajul drumului am beneficiat in mica masura si de ajutorul si sprijinul sotiei careia trebuie sa-i fiu recunoscator si sa-i multumesc ca a avut si are inca puterea de a suporta cu stoicism nebuniile si excapadele modelistice.

By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07

claurss wrote:Multumim pentru lectia de istorie. Dar te-ai intrebat vreodata de unde ura asta a germanilor fata de evrei ? Eu m-am intrebat. Si am gasit si raspunsul...cred. Daca te intereseaza postez aici... ca tot discutam istorie.

Bine inteles Claudiu..... ori si ce aspect cu privire la isoria omenirii este binevenit, asa ca........ dai bice . Nu are rost sa ascundem crimele si atrocitatile care au fost comise de niste debili psihici.

Personajul care a tinut aceasta cuvantare se numea Benjamin Freedman, evreu excomunicat, consilier al presedintelui Woodrow Wilson, cunoscut antisemit si pro-arab. Asta ca sa n-avem discutii . Dar anumite aspecte din acest discurs pun niste mari semne de intrebare.

Discursul e lung, dar nu vreau sa tai din el, i-as stirbi valoarea. Imi cer scuze.

"Discurs ţinut de Benjamin H. Freedman, consilierul preşedintelui W.Wilson , în 1961


Aici,
în Statele Unite, sioniştii şi coreligionarii lor deţin un control
total asupra guvernului nostru. Din foarte multe motive (preá multe şi
prea complexe pentru a le analiza acum), sioniştii şi coreligionarii lor
conduc aceste State Unite, precum nişte monarhi absoluţi
ai acestei ţări. Veţi putea, evident, considera că este o afirmaţie
foarte vagă, dar permiteţi-mi să vă descriu ce s-a petrecut în timp ce
noi dormeam.

Ce
s-a petrecut? Întâi s-a petrecut primul
război mondial, care a izbucnit în 1914. Mai sunt puţini oameni de
vârsta mea care-şi amintesc lucrul acesta. Acest război a fost purtat
într-o tabără de către
Marea Britanie, Franţa şi Rusia, şi, în cealaltă tabără, de către
Germania , Austro-Ungaria şi Turcia. În doar doi ani, Germania practic
câştigase acel război: nu doar "de iure", ci chiar "de facto".
Submarinele
germane, care au fost o surpriză pentru întreaga lume, nimiciseră toate
convoaiele din Atlantic. Marea Britanie rămăsese fără muniţii pentru
soldaţii ei, cu alimente doar pentru o săptămână, după care a urmat foametea.

În aceeaşi perioadă, armata franceză era zguduită de rebeliuni.
Francezii
pierduseră 600 000 de tineri pe Somme , in timpul defensivei de la
Verdun. Armata rusească înregistra dezertări masive, oamenii îşi luau jucăriile şi plecau acasă; ruşii nu-l iubeau pe Ţar.
Armata italiană era şi ea pe cale de a se prăbuşi.
Nu se trăsese un singur foc pe teritoriul Germaniei. Niciun singur
soldat inamic nu trecuse frontiera în Germania . Şi, cu toate acestea, Germania era cea care oferea Angliei condiţiile păcii. Germania oferea Angliei
o pace negociabilă pe care juriştii o numesc "status quo ante basis".
Aceasta înseamnă "să dăm războiul deoparte şi să considerăm totul aşa
cum a fost înainte ca războiul să înceapă". Deci Anglia, în
vara
lui 1916, începuse să analizeze aceste propuneri şi încă în mod serios.
Nici nu prea avea de ales. Era una din două: să accepte o pace
negociabilă, pe care Germania o oferea cu generozitate, sau să continue un război inutil până la nimicirea totală.
În
timp ce aceste evenimente aveau loc, sioniştii din Germânia (care-i
reprezentau de fapt pe sioniştii din estul Europei) au mers la
Ministerul de război britanic şi - aici voi fi foarte laconic pentru că
povestea este lungă, dar am toate documentele care dovedesc afirmaţiile
mele - au spus: "Uitaţi cum stau lucrurile: încă mai puteţi câştiga
acest război. Nu trebuie să vă predaţi. Veţi putea câştiga acest război,
dacă Statele Unite ar deveni aliaţii voştri".

La vremea respectivă Statele Unite nu erau implicate în război. Eram proaspeţi,
eram tineri, eram bogaţi, eram puternici. Sioniştii au spus Angliei:
"Vă garantăm că vom aduce Statele Unite în acest război Ca aliat al
vostru, să lupte de partea voastră, cu condiţia să ne promiteţi
Palestina pentru după victorie".

Cu
alte cuvinte, ei făcuseră următorul târg: "Vom aduce SUA in război ca
aliat al vostru. Preţul pe care trebuie să-l plătiţi este Palestina,
după ce anihilaţi Germania , Austro-Ungaria şi Turcia". Anglia avea tot
atâta drept să promită cuiva Palestina, aşa cum SUA ar fi avut dreptul
să promită, de exemplu, Japonia Irlandei, pentru vreun motiv oarecare.
Este absolut absurd ca Marea Britanie, care nu a avut niciodată vreo
legătură sau vreun interes sau vreun drept asupra a ceea ce se numea
Palestina, să folosească această ţară precum moneda de schimb oferită
sioniştilor pentru serviciul lor de a aduce SUA în război. Cu toate acestea Marea Britanie a făcut această promisiune
sioniştilor, în octombrie 1916.

Şi,
la puţin timp după acest moment - şi nu ştiu câţi dintre dumneavoastră
îşi mai amintesc - Statele Unite, care erau in cvasi-totalitate
pro-germane, au intrat în război împotriva Germaniei, de partea Marii
Britanii. Am afirmat că SUA erau în cvasi-totalitate pro-germane,
deoarece ziarele americane erau controlate de evrei, bancherii
americani erau evrei şi, în general, mass-media americană aparţinea
evreilor; iar ei, aceşti evrei, erau pro-germani. Erau pro-germani,
deoarece foarte mulţi dintre ei proveneau din Germania şi doreau să vadă
o Germanie care-l va distruge pe Ţar. Evreii nu-l iubeau pe Ţar şi nu
doreau să vadă Rusia câştigând războiul.

Aceşti
bancheri evrei-germani, precum Kuhn Loeb şi alte bănci celebre
americane refuzaseră să finanţeze Anglia sau Franţa, chiar şi cu un
dolar. Ei au stat deoparte spunând: "Câtă vreme vedem Franţa şi Anglia
aliate cu Rusia - nici un cent!" În schimb, aceşti bancheri au pompat
bani în Germania , luptând în acest mod alături de Germania, în speranţa
de a vedea Rusia îngenunchiată şi Ţarul anihilat. Acum, aceiaşi
evrei, când au văzut nesperata posibilitate de a obţine Palestina, au
mers în Anglia şi au făcut acest târg. Şi, la vremea respectivă, aceasta
a dus o schimbare totală de atitudine, exact
ca un semafor care trece de pe roşu pe verde.


După
ce toate ziarele americane fuseseră pro-germane, explicând despre
dificultăţile întâmpinate de către Germania în războiul dus împotriva
Angliei, deodată, pentru aceleaşi ziare, germanii nu mai erau
buni. Germanii erau ticăloşi. Germanii erau numiţi "huni". Germanii
executau surori ale Crucii Roşii. Germanii tăiau mâinile bebeluşilor. La
puţin timp după acest moment, Woodrow Wilson a declarat
război Germaniei. Sioniştii din Londra au telegrafiat în
SUA judecătorului Louis Bradeis (de la Curtea Supremă de
Justiţie), spunându-i. "Du-te acum şi fă presiuni asupra preşedintelui
Wilson. Noi obţinem de la Anglia ce dorim. Acum e rândul tău să faci
presiuni asupra
preşedintelui Wilson să aducă în război Statele Unite".

Iată
cum au intrat în război Statele Unite ale Americii. America nu avea
niciun interes în acel război. America avea la fel de mult interes în
acel război ca cineva care ar trebui să fie pe lună în această
seară, în loc să fie în patul lui. Pentru contextul Primului Război
Mondial, nu a existat niciun sens ca America să fie implicată în acel
război.

După ce noi, americanii,
am intrat în război,sioniştii au mers în Marea Britanie şi au spus: "Ei
bine, noi ne-am îndeplinit obligaţiile din acord. Hai acum să vedem ceva
scris care să ne arate că
veţi respecta târgul şi că ne veţi da Palestina după război". Ei atunci
nu ştiau dacă războiul va mai dura un an sau zece ani. Aşa
că s-au gândit să conceapă "o chitanţă". Iar "chitanţa" a luat forma
unei scrisori, care a fost însă redactată într-un limbaj foarte criptic,
astfel încât lumea să nu-şi poată da seama despre ce e vorba. Această scrisoare a fost denumită Declaraţia Balfour..

Declaraţia
Balfour nu era deci decât promisiunea Marii Britanii de a plăti
sioniştilor preţul efortului lor de a aduce SUA în război. Deci această
celebră Declaraţie Balfour, despre care tot auzim vorbindu-se, este la
fel de falsă ca o bancnotă de trei dolari. Şi nu cred că aş fi putut demonstra acest lucru mai mult decât am facut-o.


De
aici au început necazurile. Statele Unite au intrat în război. Statele
Unite au strivit Germania ... Când războiul a luat sfârşit şi germanii
au mers la Paris pentru Conferinţa de Pace, acolo se aflau 117 evrei:
era delegaţia condusă de către Bernard Baruch. Eu
am fost acolo: e normal deci că ştiu. Ce s-a întâmplat apoi? Evreii, în
cadrul Conferinţei de Pace, în timp ce tăiau în felii Germania şi
împărţeau bucăţi Europa naţiunilor care aveau şi ele pretenţii, au spus:
"Ce-ar fi să ni se dea nouă Palestina?" După care
au scos în public, în faţa germanilor (care nu ştiau nimic), Declaraţia
Balfour. Şi, în acea clipă, germanii au înţeles că fuseseră învinşi şi
obligaţi să plătească înspăimântătoarele reparaţii de război, numai din
cauza faptului că sioniştii doriseră Palestina şi fuseseră decişi să
o obţină, prin orice mijloace.

Evenimentele acestea ne conduc la un alt punct interesant al istoriei. Când
germanii au realizat ce se petrece, au fost evident indignaţi. Trebuie
precizat că, până în acel moment, în nicio ţară a lumii, evreii nu erau
mai confortabil
instalaţi decât în Germania. Era
acolo domnul Rathenau - un personaj la fel de important în finanţele şi
industria Germaniei cum era Bernard Baruch la noi. Era domnul Balin,
care deţinea două mari linii maritime - North German Lloyd's şi
Hamburg-American Lines. Era domnul Bleichroder, bancherul familiei
Hohenzollern. În Hamburg era familia de evrei Warburg, deţinători ai
celor mai mari bănci comerciale ale lumii. Evreii trăiau foarte bine în
Germania , fără îndoială. Deci germanii au avut tot dreptul să gândească: "Iată, într-adevăr, trădare!".

A fost o trădare care poate fi comparată cu următoarea situaţie ipotetică.
Să presupunem că SUA ar fi în război cu URSS. Şi că noi învingem. Şi că le spunem ruşilor: "Ştiţi ceva, hai să uităm toată tărăşenia.
Vă oferim o pace negociabilă". Şi deodată China comunistă ar intra în
război, ca aliată a URSS. Iar implicarea Chinei ar duce la înfrângerea
noastră. O înfrângere dureroasă, cu un cortegiu de reparaţii
pe care imaginaţia unui om nu le poate concepe. Apoi imaginaţi-vă că,
după înfrângerea noastră, am afla că tocmai chinezii de la noi ne-au
trădat. Că e vorba de propriii noştri chinezi. Că ei ne-au trădat şi că, prin ei, China comunistă a fost ademenită în război împotriva noastră. Care ar fi atunci atitudinea
noastră, a americanilor faţă de cetăţenii noştri de origine chineză? Probabil niciun
chinez nu şi-ar mai arăta faţa pe străzile Americii. Şi nu ar fi destui
stâlpi de iluminat şi copaci, pentru a ne ocupa de ei. Imaginaţi-vă
deci, cum v-aţi simţi.

Ei bine,
asta au simţit germanii faţă de evrei. Fuseseră aşa de drăguţi cu ei:
din 1905 încoace, după ce prima revoluţie comunistă eşuase în Rusia şi
evreii trebuiseră să fugă de acolo, toţi luaseră calea
Germaniei. Iar germanii le oferiseră azil. Germanii i-au tratat cu
respect. Şi acum evreii vânduseră Germania , doar pentru motivul
că doreau Palestina, pentru a
crea acolo "un stat evreu".

Nahum
Sokolov, precum şi toate marile personalităţi de care ştiţi că sunt
legate azi de sionism, în 1919, 1920, 1921, 1922 şi 1923, au scris
în toate articolele lor (şi presa era plină de afirmaţiile lor) că
sentimentul antievreiesc din Germania a apărut numai după ce poporul
german a aflat de intervenţiile evreieşti în scopul aducerii
în război a Statelor Unite, înşişi evreii au recunoscut acest lucru.


Antievreismul
german nu a apărut din cauză că germanii, în 1919, au descoperit că un
pahar cu sânge de evreu e mai gustos decât Coca-Cola sau berea
müncheneză. Nu era, în plus, nici vorbă de un resentiment religios. Era ceva totalmente politic. Era ceva totalmente economic. Orice, dar nu religios.

Nimănui
nu-i păsa, în Germania de atunci, de faptul că evreul merge acasă,
trage storurile şi
spune "Shema'Israel" în loc de "Tatăl Nostru". Resentimentele evreieşti
mereu crescânde în Germania interbelică nu s-au datorat decât unui
lucru: germanii îi considerau pe evrei răspunzători de înspăimântătoarea
lor înfrângere militară. Iar primul război mondial a fost pornit împotriva Germaniei fără niciun motiv de care Germania să fie responsabilă. Germanii nu aveau nicio vină decât una: vina de a avea succes. Germanii creaseră o flotă puternică, germanii creaseră comerţul mondial.


Nu
trebuie să uităm că, pe vremea Revoluţiei Franceze, Germania era
constituită din 300 de oraşe-stat, principate, ducate şi aşa
mai departe. 300 de entităţi politice separate. Iar aceste entităţi,
pe timpul lui Napoleon şi Bismarck , au fost reunite într-un stat unic. Pentru
ca, în următorii 50 de ani, Germania să devină una dintre marile puteri
ale lumii. Marina germană rivaliza cu cea a Marii Britanii; comerţul şi
afacerile germane erau de talie mondială; Germania surclasa pe oricine; Germania producea produsele cele mai bune.


Şi
care a fost rezultatul acestor lucruri? O conspiraţie între Anglia ,
Franţa şi Rusia, pentru a o demola. Nu există un singur istoric pe lumea
aceasta care să găsească motivul plauzibil pentru care aceste trei state au decis să şteargă Germania de pe hartă, din punct de vedere politic.

Să revenim la situaţia de după primul război mondial.
După ce descoperiseră că evreii purtau vina înfrângerii ţării lor, resentimente puternice s-au dezvoltat în germani. Dar niciun fir de păr de pe capul vreunui evreu nu a fost atins. Profesorul Tansill de la
Universitatea Georgetown (care a avut acces la multe documente de la
Departamentul de Stat) citează un raport semnat Hugo Schonfedt, un evreu
trimis de către Cordell Hull , în 1933, în Germania , ca să inspecteze
aşa-zisele lagăre de deţinuţi în perfectă stare de sănătate şi pline de
comunişti. E drept, mulţi dintre ei erau evrei, dar aceasta
pentru că, întâmplător, la vremea respectivă, circa 98% din comuniştii
Europei erau evrei. Tot în acele lagăre se mai aflau şi preoţi, şi
miniştri, şi masoni, toţi bănuiţi de afiliaţii internaţionale.

Acum, nişte rapeluri istorice
necesare: în 1918-1919, comuniştii au preluat puterea în Bavaria , pentru câteva zile. Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht şi alţi evrei au reuşit să preia puterea guvernamentală
pentru trei zile. De fapt Kaiserul, când a încheiat războiul, a fugit
în Olanda, deoarece bănuia că cei ce vor prelua puterea în Germania vor
fi comuniştii şi că el va fi executat, aşa cum păţise Ţarul. Aşa că şi-a
căutat refugiu în Olanda.

Apoi
însă, după ce ameninţarea comunistă în Germania a fost anihilată, evreii
au încercat să reintre în vechile posturi, iar germanii au început să
lupte împotriva lor în toate modurile, dar fără să se atingă de vreun
fir de păr al vreunui evreu german. Lupta de atunci a germanilor
împotriva evreilor era similară cu lupta noastră împotriva
delincvenţilor de pe vremea Prohibiţiei. Nu era deci o luptă cu
pistoale.

Şi, nu uitaţi, la acea
vreme existau între 80 şi 90 milioane de germani contra a numai 460 000
evrei. Numai 0,5% din populaţia Germaniei era evreiască. Şi, cu toate
acestea, evreii erau cei care controlau presa, precum şi cea mai mare
parte a economiei germane (acţionaseră în momentul prăbuşirii mărcii şi
practic cumpăraseră tot ce se putea cumpăra).
Evreii au încercat să ascundă acest lucru: trădarea poporului german şi adevărata cauză a resentimentelor germanilor. Germanii au demarat acţiuni împotriva evreilor, organizând o discriminare globală.
Practic evreii au fost îndepărtaţi
din structurile nivelurilor sociale, aşa cum noi americanii i-am
îndepărta, de îndată, pe chinezi sau negri sau catolici sau pe oricine
care s-ar afla în ţară şi care ne-ar fi trădat, inamicului nostru aducându-ne în faţa unei înfrângeri umilitoare.


După
o vreme, evreii lumii au organizat oconferinţă la Amsterdam .În iulie
1933, evrei din toate colţurile lumii s-au reunit în acest oraş. Şi acei
evrei au spus Germaniei: "Îl concediaţi pe Hitler şi instalaţi fiecare
evreu în postul pe care-l deţinea, fie el comunist sau nu. Nu ne puteţi
trata aşa. Noi, evreii lumii, lansăm aici acest ultimatum împotriva
voastră!" Vă puteţi imagina ce au răspuns germanii".


Ce
au făcut în această situaţie evreii? După ce Germania refuzase să se
predea ultimatumului evreimii mondiale, lucrările Conferinţei de la
Amsterdam au fost întrerupte şi Samuel Untermeyer, şeful
delegaţiei americane şi preşedinte al conferinţei, a revenit în SUA!
Aici el a mers de pe vapor direct la studiourile de radio CBS, de unde a
rostit următoarele cuvinte: "Evreii lumii declară azi război sfânt
împotriva Germaniei. Ne aflăm din această clipă angajaţi într-un
conflict sacru împotriva germanilor. Şi
îi vom înfometa
până se vor preda. Vom organiza un boicot mondial împotriva lor. Şi
aceasta îi va distruge, deoarece ei depind de comerţul mondial în cadrul
afacerilor de export". Era o realitate: două treimi din alimentele
necesare Germania trebuia să le importe, pe baza a ceea ce Germania
exporta. Implicit deci, fără export două treimi din germani ar fi pierit
de foame.


În
această declaraţie, tipărită în New York Times, pe 7 august 1933,
Untermeyer mai declara, cu îndrăzneală: "Acest boicot va fi autoapărarea
noastră. Chiar preşedintele Roosevelt ne-a recomandat această
metodă, în cadrul lui National Recovery Administration". Vă reamintesc
că aceasta era entitatea aparţinând de programul New Deal şi care putea declara, în context juridic, un stat apt de a fi boicotat economic.


Imediat
s-a instalat boicotul economic mondial al Germaniei, un boicot atât de
asiduu, încât pe niciun raft de magazin al lumii nu mai puteai găsi un
produs având inscripţionat Made in German. Un membru al conducerii
reţelei de magazine Woolworth mi-a mărturisit că, atunci, au trebuit să
arunce în râu farfurii şi ceramică germană în valoare de milioane de
dolari. Magazinele cu marfă germană erau, la rândul lor boicotate şi cetăţenii pichetau cu pancarte pe care scria "Hitleriştii!" sau "Asasinii!" - aşa cum se face uneori în Sud.


Într-un
magazin Macy (reţea condusă, paradoxal, de familia evreiască Strauss), o
femeie a găsit o pereche de ciorapi vechi de 20 ani, cu eticheta Made
in Germany . Imediat magazinul a fost boicotat şi pichetat de sute de cetăţeni cu pancarte antihitleriste.

În timp ce acestea se petreceau în lume, repet, în Germania nimeni nu se atinsese de un fir de păr al vreunui evreu. Nu exista suferinţă în rândul evreilor. Nu exista foamete. Nu erau crime. Nimic.



Evident,
germanii au spus: "Cine sunt aceste persoane care declară boicot
împotriva noastră şi ne aduc oamenii în şomaj şi ne fac să ne îngheţe
industria?! Cine
sunt ei, ca să ne facă aşa ceva?!" Erau evident indignaţi. Unii au
început să picteze zvastici pe magazinele evreilor. Lucru normal. De ce
s-ar fi dus un german să-şi dea banii unui proprietar de magazin din
aceeaşi etnie cu cei care îi înfometau
ţara
prin embargoul mondial, pentru a face
Germania să îngenuncheze şi apoi să vină să-i dicteze cine să fie
premierul sau cancelarul? Era ridicol. Boicotul mondial a mai continuat
ceva timp.


Dar,
de-abia în 1938, când un tânăr evreu polonez a împuşcat un diplomat
german în ambasada Germaniei din Paris , germanii au devenit într-adevăr
duri cu evreii din Germania . Astfel au apărut vitrinele sparte şi luptele de stradă şi tot ce cunoaştem.

Acum,
cu toate că nu-mi place cuvântul (pe care-l consider un nonsens), dar
dumneavoastră vă spune ceva, îl voi utiliza în continuare.
După cum vedem, supremul motiv pentru care în Germania a explodat
antisemitismul şi resentimentele împotriva evreilor
era responsabilitatea lor pentru izbucnirea primului război mondial
şi boicotarea mondială a Germaniei. Şi, în final, se vede că ei
deveneau autorii celui de-al doilea război mondial, pentru
că deja lucrurile nu mai puteau fi controlate şi era absolut necesar ca
germanii şi evreii să-şi încrucişeze săbiile într-un război care avea să
decidă odată pentru totdeauna cine va supravieţui şi cine va pieri.

În
acea perioadă, trăiam în Germania şi ştiam că germanii deciseseră că
Europa urma să fie sau creştină sau comunistă; nu exista cale de
mijloc.. Şi germanii se deciseseră: aveau să încerce să menţină o Europă creştină, pe cât
posibil. Şi au început reînarmarea.

În
noiembrie 1933, SUA au recunoscut oficial Uniunea Sovietică. URSS
devenea foarte puternică, iar Germania şi-a dat seama că, "dacă nu
suntem puternici, curând vine şi rândul nostru".

Aşa
cum azi, în America , spunem "dacă nu suntem puternici, curând vine şi
rândul nostru". Iar guvernul nostru cheltuieşte 84 miliarde de dolari
pentru apărare. Şi apărare împotriva cui? Apărare împotriva a 40 000 de
mici evrei care au luat puterea la Moscova, după care, prin varii
metode, au obţinut comanda în atâtea ţări ale lumii.


Ce
putem face noi, azi, în pragul celui de-al treilea război mondial? Dacă
acţionăm rapid, poate salvăm nişte vieţi care ar putea fi ale fiilor
noştri. Fiii dvs. ar putea fi chiar în seara aceasta chemaţi sub arme şi
dvs. nu ştiţi, aşa cum englezii nu au ştiut în 1916, în Londra, că
sioniştii făceau un târg cu cabinetul de război britanic, pentru a le
trimite cei mai buni copii să moară într-un război absurd ca toate
războaiele. Dar cine a ştiut de asta în SUA, la vremea respectivă?
Nimeni.

Nimănui în SUA nu i se
permitea să ştie asta. Dar cine a
ştiut sigur? Preşedintele Wilson a ştiut. Colonelul House a ştiut.
Alţi oameni din interior au ştiut. Mă întrebaţi dacă eu am ştiut? Ceva
idei aveam, pentru că eram omul de legătură al lui Henry
Morgenthau Sr., în 1912, în timpul campaniei în care Wilson a fost ales,
şi circulau zvonuri prin birouri la vremea aceea. Eram omul de
încredere al lui
Morgenthau, care era preşedintele Comitetului de finanţare, eram omul de legătură între el şi Rollo Wells, trezorierul.


Deci
am asistat la şedinţele lor, cu preşedintele Wilson în capul mesei.
Toţi ceilalţi erau acolo şi îi auzeam cum îl bombardează pe preşedinte
cu chestiunea impozitelor şi a situaţiei grave a lui Federal
Reserve Bank şi îi auzeam cum îl îndoctrinează pe preşedintele nostru
cu teorii sioniste. Judecătorul Brandeis şi preşedintele erau acolo şi
vorbeau, îi văd şi acum, aproape unul de altul, la fel de lipiţi ca
degetele unei mâini. Preşedintele Wilson, când venise la discuţii să
afle despre ce este vorba, era la fel de neştiutor ca un nou-născut.


Aşa
am fost noi, americanii, atraşi în primul război mondial, în timp ce
dormeam cu toţii. Ne-am trimis copiii în Europa, pentru a fi măcelăriţi!
Dumneavoastră ştiţi ce fac evreii de Ziua Iertării, care credeţi
că este aşa de sacră pentru ei? Eu ştiu, pentru că am fost unul din
ei.. Ceea ce spun nu este din auzite. Sunt aici să vă prezint fapte.


În Ziua Iertării, ca evreu, intri în sinagogă şi rosteşti o rugă, singura rugă care te obligă să rămâi în picioare. Această rugă scurtă se repetă de trei ori: ea se numeşte Kol Nidre. Ruga se referă la un acord
pe care-l faci în clipa aceea cu Atotputernicul Dumnezeu, în sensul că
orice promisiune, declaraţie sau jurământ pe care-l vei
face în următoarele 12 luni să fie nul şi neavenit.Jurământul nu va fi jurământ;
promisiunea nu va fi promisiune. Acestea nu vor avea nicio valoare. Cu
atât mai mult, Talmudul reaminteşte evreului că ori de câte ori face o
promisiune sau un jurământ, să nu uite că legământul făcut sub Kol Nidre, de Ziua Iertării, îl scuteşte de respectarea lor.


Deci, cât de mult ne putem noi baza pe loialitatea evreilor? Ne putem
baza pe loialitatea lor la fel de mult cât s-au bazat germanii pe
loialitatea lor, în 1916. Şi, fără îndoială, noi, americanii, vom avea
aceeaşi soartă pe care au avut-o germanii, şi din aceleaşi motive.

NOTA PERSONALA: Asta nu absova regimul nazist de atrocitatile comise.

...... in toata nebunia, am ales sa realizez si un cap de pod, la care optiunea a fost........ pavajul cu piatra naturala si nu piatra cubica, asa ca ........


By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07

Satul de praf si mizerie de la atata sculptura , am inceput si realizarea de copaci care-si vor gasii locul pe diorama.
Procedeul nu este greu, dar nici prea simplu, asa ca ..... inzestrat cu sarma de cupru de 1,5 mm grosime, la care am indepartat izolatia, am inceput sa realizez trunchiul si ramurile viitorului copac , prin rasucirea unui manunchi de sarme taiate si indoite pe jumatate, asta pentru a realiza atat coronamentul cu crengile principale, dar si radacinile arboricole.

By tavi2031 at 2011-05-07
Dupa optinerea cat de cat a ceva care ar aduce a copac, am inceput realizarea coronamentului din sarma de tip lita in acelasi mod, optinand astfel crengi si crengute din ce in ce mai suptiri.

By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
........ dupa optinerea unor rezultate cat de cat satisfacatoare am preparat o pasta din aracet cu ipsos si am aplicat-o pe toata suptafata trunchiului si a crengilor mai groase pentru a textura forma neregulata a coajei de copac, iar rezultatul optinut este cel din poze.

By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07

Foarte captivanta postarea ta. in general stiam si citisem cat de cat cele prezentate si citate de tine, dar niciodata atat de intreg , de compact si de complet.
Multumesc pentru aceste file de istorie. ceea ce am citit denota ca firea umana este cladita indeosebi pe tradare, pe dezinvoltura, ura si minciuna. De la Adam pana in zilele noastre totul a mers numai pe principiul si interesul strict personal. Nu a contat , nu conteaza si nu v-a conta cate suflete trebuiesc sacrificate pentru a obtine un banal graunte de nisip.
Tot timpul am mediatizat faptul ca omul este cea mai inteligenta fiinta, ca latura umana este de necomparat, dar.......... adevarul crud este ca suntem mai animalici decat cel mai sangeros animal din univers, de fapt....... omul este acest animal.
Este greu si umilitor ca traim numai pentru a trada, pentru a ucide. Totusi .......cine ne da acest drept de a ucide ?????

Dreptul de a ucide este bine impamantenit in natura lucrurilor. Dar are doua finalitati majore: hrana si perpetuarea speciei. Omul e singurul animal suficient de pervers ca sa ucida din alte motive decat acestea doua, care mi se par cat de cat plauziblile. D-aia prefer animalele...

Da..... sunt putin bulversat de cele citite in postarea lui Claudiu. adevarat ca se nasc multe semne de intrebare, semne de intrebare care apar in multe alte cotituri ale istoriei. este adevarat ca fiecare fila de istorie a omului pe acest pamant a fost scrisa cu sange, dar....... totusi ma intreb......... a fost sau este necesar ca istoria sa fie consemnata in eternitate numai cu litere de sange ????
Totusi cine suntem noi pana la urma urmei ?? Care este rostul nostru pe acest pamant, in acest univers ??? Meritam noi oare sa profitam de fiecare milimetru din pamantul asta, meritam noi sa infectam atmosfera si aerul acesta cu idiotenia , prostia si impertinenta care ne caracterizeaza ?????
Da......... multe intrebari, multe raspunsuri plauzibile sau mai putin.......... dar, totusi............ am sa continui etapele incepute cu constructia dioramei.
.........................................
Dupa cateva zile de crosetat sarme si obtinut copaci, am revenit la placa viitoarei diorame, pe care am inceput sa o mazgalesc.
La finele sculpturii, am fixat capul de pod la locul lui si intreaga suprafata am acoperit-o cu o emulsie de apa cu aracet in proportie de doua parti si jumatate apa la o parte de aracet. Aceasta emulsie am aplicat-o pentru intarirea suportului pe care am sculptat drumul. Pentru a impiedica deformarea placii de rigips, dupa aplicarea emulsiei am fixat placa intre 2 placi drepte de aceleasi dimensiuni , optinand astfel un SANDWICI, fixat pe alocuri cu cleme. aceasta operatie am efectuoat-o de trei ori, pentru optinerea unui rezultat multumitor.
in toata aceasta perioada , sa nu irosesc timp pretios, am inceput realizarea ruinelor.
...... cam asa vroiam sa arate diorama, asta .....cu aproximatie.

By tavi2031 at 2011-05-07
......toate bune si aproape frumoase, am trecut la vopsirea pietrei cubice la care am recurs la ajutorul vopselelor acrilice , dar si la unele artificii tehnice invatate, sau inventate. Ca prim strat de baza am folosit un negru cu o tenta de gri afumat ,diluat cu alcool izopropilic de concentratie ridicata. Inainte ca aceata vopsea sa se usuce in totalitate am inceput sa tamponez zona piturata cu tampoane de vata imbibate in prealabil in alcool izopropilic , iesind cam ceea ce se vede.

By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
Pentru a obtine un drum cat mai aproape de realitate , si pentru a nu apare diferente foarte mari la final ,am aplicat tot acum si capacele gurilor de canal si a celor de scurgere realizate din forex, scobind locasurile acestora, si aducandule la nivel cu piatra cubica.
Tamponarea cu alcool am continuat-o si dupa ce am mai aplicat vopsele acrilice de diferite culori in straturi succesive, diluate mai mult sau mai putin. Am mai folosit 3 nuante de gri 2 nuante de sand (nisip) si 2 nuante de maro. La final a iesit culoarea care se vede in poza trei. Pentru realizarea pamantului care se observa in zonele de culoare maro, am folosit rumegus foarte fin pe care l-am amestecat cu aracet si ipsos obtinand un fel de chit aplicat cu pensula, pentru a crea o zona cat mai apropiata de cea naturala. Dupa uscarea acelor zone , am pulverizat in doua straturi succesive, cu ajutorul aerografului, 2 nuante de maro-pamantiu, incepind cu o nuanta putin mai inchisa la culoare.

By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07

Cuprins de entuziasm si euforie, in paralel cu toate acestea am inceput lucrarile si la alte maruntisuri care-si vor avea locul pe diorama. La toate acestea am realizat si o baricada de sarma ghimpata care, sincer vorbind, nu a fost usor de realizat si foare costisitoare din punct de vedere al timpului alocat . Dar ce sa faci ?? mai trebuie si asa ceva.

By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
Dupa mai muta munca la diverse maruntisuri dedicate efectiv dioramei, am incercat sa asez , asa in mare, dupa bunul plac cate ceva pe placa goala pentru a incerca sa insufletesc putin lucrarea, un pic de gard home made, o tentativa de ruina care v-a devenii o cafenea, un amarat de BANTAM si o amaraciune de STUDEBACKER si....... parca parca incepe sa semene a ceva, dar a ce ......??? asta ramane de vazut.

By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
......si, daca tot am un cap de pod, de ce sa nu fie si o bariera si un punct control, asa ca ...... din placa de forex am inceput sa confectionez minunea de baraca, dupa o documentare temeinica, iar rezultatu obtinut........

By tavi2031 at 2011-05-07

Ici colo un felinar, ici colo cate un stalp, un pic de vopsea, un pic de murdarie si .......parca parca incepa sa aduca a cate ceva , dar cale de urmat, mai este multa !


By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
.... dupa ceva saci de nisip, care ..... mi-au cam pus rabdarea la incercare, si dupa ceva mitraliere grele aruncate pe saci, eu zic ca merge, si parca parca prinde contur.

By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07

Dupa alte sedinte de pensulit si mazgalit una bucata ruina aproape dar totusi foarte departe de finalizare, si ata ruina si mai departe de final, dar totusi arata cat de cat bine la locul lor, asta provizoriu.

By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07

Intrand in sfera machetelor, am inceput asamblarea modelului de camion american, foarte raspandit in perioada razboiului, de fapt cel mai des intalnit . Este vorba de US-6 STUDEBAKER de 2,5 tone, la care cu regret o spun, nu ma asteptam sa-mi dea atatea batai de cap. La acest model trebuie sa recunosc ca am muncit mult mai mult (referitor la volum de munca) de cat la diorama din stadiul de ,,drum pietruit" . Nemultumit fiind de calitatea de turnare a unor piese ( foarte deformate, cabina torsionata si multe alte neajunsuri) , inarmat cu multa rabdare , cofeina si .... distonocalm am inceput prin a reface sasiul masinii integral, a cabinei, si o parte de motor, dupa planuri si documentatie aferenta. Puse una peste alta, decat sa fi achizitionat acest chit, care nu a fost ieftin de loc, mai bine realizam macheta dupa planuri, si ramaneam cu banii in buzunar, dar.... a iesit cam asa , dupa cum spuneam- distonocalm, algocalmin(ptr. durerile de cap) si nopti nedormite.

By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
Fiind deja patit , am optat pentru o firma care nu ma dezamagit, asa ca am ales DRAGON ptr. tancul american SHERMAN si pentru semisenilatul M1 A2 Half -Truck, care...... superbe, ceva gen SHIPYARD la nave cu vele din carton, numai ca DRAGON la blindate din plastic

By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07

Mai cu una , mai cu alta la diorama s-a inaintat incet, mai exact in viteza melcului. Am inceput detalierea mai in amanunt a zonelor verzi ,daca pot sa le zic asa. S-a mai lucrat la un Grivei..... Lup, un carutas, v-o 2 cai, un mic catel, o nepoata a carutasului, si...... am inceput printre altele sa injgheb din te miri ce ( inspirat de prin poze si kitul de figurine Pfeizer 1:72 ca etalon) , adica pentru inceput "acel te miri ce " fiind ipsos si banala plastelina....... niste refugiati.
Per ansamblu , pana acum am incercat pe cat posibil sa expun vremurile de mult apuse dintr-un banal orasel Normand. In ce masura am reusit....... asta decideti voi, cert este ca .... de munca mai este enorm de mult. Diorama este gata numai in proportie de 35 % . Totusi....... caca stiam de la inceput la ce lucrare ma arunc.......... cred ca ma gandeam de 2 ori inainte. ori si cum........ nebunia de care dau dovada este graitoare si ........nemarginita.

By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07
By tavi2031 at 2011-05-07

Cu privire la stadiul actual al dioramei ( cel din ultimul pachet de poze)......... cam asta ar fi...... adica undeva la 35% finalizat. Daca a placut ...... e bine atunci, sper totusi sa nu fi plictisit pana acum cu lectii de istorie, baliverne constructive, poze execrabile si mizerabile............
Legat de tema abordata de mine in aceasta lucrare cat si executia de pana acum, va las pe voi sa luati decizi, deci.......... liber la carcoteli , observatii , pareri......... si ce-o mai fi . Lasati timiditatea sau carisma deoparte si ......... dati frau liber spiritului critic din voi, exprimativa nemultumirile strict constructive, improscati cu noroi , enumerati greselile si...... ce mai credeti voi de cuvinta, asa ca ......... start .

Ca sa comentez si io numa' ca sa nu tac - nu e prea mare ciinele?

Nu arata rau de loc dioama, chiar din contra, imi place si cum ai zis de volumul de munca ce sa mai vorbim?.
As avea niste intrebari, care pe masura evolutiei am sa le pun sau nu. De moment epavele auto si tancul nu sunt prea...curate pentru niste epave/resturi? Sau vei mai insista asupra lor?

La prima impresie asa pare, la inceput si eu am fost tentat sa cred. Dar.... raportat la dimensiunile unui caine lup adult , cea ce am incercat eu sa reprezint este raportat la scara 1:35. Acum..... sa nu crezi ca am trecut la masurat caini , Am facut doar o comparatie intre statura unui om cu inaltimea sa zicem de 1,80 m si un caine. acum..... ce a iesit .....a iesit , urmeaza sa trec la spalari si sa ma "joc" intre lumini si umbre, probabil voi apela si la ajutorul unor uleiuri, dar despre toate astea intr-o postare viitoare.

Poi un lup adult (mascul) are cam 65 cm inaltime; ceea ce tradus la scara, ar fi cam 1.8 cm, daca nu ma insel. Nu?

fragata wrote:Nu arata rau de loc dioama, chiar din contra, imi place si cum ai zis de volumul de munca ce sa mai vorbim?.
As avea niste intrebari, care pe masura evolutiei am sa le pun sau nu. De moment epavele auto si tancul nu sunt prea...curate pentru niste epave/resturi? Sau vei mai insista asupra lor?

Salutam mare mester mare si ma bucura enorm faptul ca reusesc sa-ti captez atentia. In legatura cu intrebarile tale actuale si viitoare sunt incantat sa-ti pot raspunde. Sper ca raspunsurile mele sa clarifice intr-un fel setea de cunoastere care ne coopteaza pe toti. In legatura cu asa zisele epave sau resturi....... ei bine draga Fragata ele sunt in asa numitul WORK IN PROGRESS. Pentru moment singura epava de pe diorama v-a fi un Kubelwagen lovit in gardul care inprejmuieste sura-grajd si care v-a fi ars , in reste zona v-a fi una cucerita de aliati. Toate vehiculele aliate ( in cazul de fata numai americane) v-or fi asezate in asa fel incat sa aduca un plus de naturalete dioramei. tancul Scherman v-a fi surprins in ipostaza alimentarii cu combustibil din butoaie descarcate din camion si aprovizionat cu proiectile noi . De altfel acestui tip de Scherman i-am adus si inca aduc modificari pentru a reprezenta exact varianta participanta la acest tip de operatiune, mai exact este vorba despre varianta M4A1(76 mm )W iar inmatricularea am ales sa o fac pentru blindatul comandat de asul american ( au avut si americani AS-i la blindate nu numai germanii) Sergentul Lafayette Pool cu celebrul si deja cunoscutul "IN THE MOOD" . Daca mi se va acorda permisiunea din partea moderatorilor si a admin-ului am sa fac o prezentare completa si a acestui tip de tanc ( putin cunoscut si nedorit de catre comanantii de tanc).
Per total..... diorama v-a fi un adevarat furnicar de soldati americani , prizonieri nemti, refugiati care se reintorc din "pribegie" in zona acum eliberata, personal de intretinere care se ocupa cu descarcatul munitiei, a alimentelor........ si inca multe alte secrete pe care le ve-ti descoperii pe parcurs.
Ori si cum....... inaintea demararii proiectului m-am documentat cu privire la aceasta operatiune pana in strafundurile pamantului. M-am interesat de tipurile de vehicule participante , camuflajul si inmatricularea acestora, divizia americana participanta in acele zone...... si inca multe altele.
In concluzie: toate vehiculele observate mai mult sau mai putin pe diorama sunt "in progress" . am apelat la asezarea acestora temporara pentru a v-a face o idee cu privire la aspectul dioramei si la ce vreau eu sa reprezint prin intermediul ei.
Salutam respectuos.

raducindrea wrote:Poi un lup adult (mascul) are cam 65 cm inaltime; ceea ce tradus la scara, ar fi cam 1.8 cm, daca nu ma insel. Nu?

Nimic mai adevarat ! Mai exact .... corect. Cainele prezent in diorama (cel lup) are o inaltime actuala in pozitia sezut de 1,37 cm ( masurat cu sublerul) ,probabil in pozitia normala de asteptare ( pe toate cele 4 picioare ) sa aiba undeva la 1,7 . Am tot incercat sa-l ridic dar nu vrea sa asculte , probabile asculta numai de santinele de la bariera care este in lucru.
Salutam

raducindrea wrote:Poi un lup adult (mascul) are cam 65 cm inaltime; ceea ce tradus la scara, ar fi cam 1.8 cm, daca nu ma insel. Nu?

Statura unui caine se ia la centura scapulara (la labele din fata), asa ca bestia lui Tavi e mai mult decat in scara...

Multumesc de completare Claurss. Raman dator de cinste

Tomcat, o alta chestiune. Nu mai pune atatea informatii si poze de-o data, ca trebuie sa stau in fata calculatorului si nu mai am timp de barcuta mea. Pune si tu asa mai poco a poco cum spun spaniolii.

Chiar daca nu am primit inca acordul pentru postarea legata de istorioara SHERMAN-ului , prin puterea cu care am fost investit am decis sa o fac "pe barba mea" sa zic asa. Daca Adminul sau moderatorii considera ca acest subiect nu face tema discutiei cu privire la lucrare, sau daca considera ca este exagerata sau depasita , atunci, pot sterge aceasta postare.
.......
Dupa cum am precizat , inmatricularea tancului pentru aceasta diorama am ales sa fie "IN THE MOOD", tancul Sergentului Lafayette Pool.
pPentru mine, este speciala, pentru ca respectivul sergent, a fost pur si simplu un MARE AS, un tip de o modestie si o bravura exemplara ! Suficient de mare ca sa fie liderul de necontestat ca scor al Diviziei a 3-a, in campania Europeana... Unii zic ca a fost MULT MAI MULT decat atat...
Nu va mirati, nu numai teutonii au avut baieti care au acumulat scoruri mari... doar ca NUMAI despre acestia, se bate peste tot si la nesfarsit apa in piua.
Dar pen'ca nu voi sa fac pe istoricul cel doct, compiland indigest carti si situri publice din WWW, asa cum se mai intampla uneori... si pentru ca sper ca v-am facut suficient de curiosi, va las sa descoperiti singuri cateva chestii surprinzatoare despre bravul nostru sergent, cetind oleaca din sectiunea dedicata special lui, in situl oficial al Diviziei a 3-a Blindate.

By tavi2031 at 2011-05-08
Dintre atat de multele si variatele versiuni de Sherman, M4A1(76)W este ( in afara de britanicele Firefly-uri ) poate cel mai aratos...
M4A1(76)W, este primul Sherman operational din "noua generatie", caracterizata de o serie importanta de optimizari fata de familia "clasica" a variantelor de M4.
Este ultimul care a folosit o coca superioara turnata in intregime, DAR, spre deosebire de inaintasul sau M4A1(75), aceasta are partea frontala inclinata la doar 47 de grade, fata de 56 la vechile modele. S-a obtinut astfel o balistica mai buna prin micsorarea protuberantelor pentru driver si co-driver si un volum interior mai mare, pentru echipaj.
Trapele frontale au fost deasemenea marite iar axa lor de deschidere a capatat o orientare oblica.
Este deasemenea ultimul si SINGURUL model echipat cu turela T23(76mm), inca motorizat cu radialul de 9 cilindrii racit cu aer, produs de Continental.
Este primul echipat cu noua turela "T23", armata cu tunul M1A1 ( apoi M1A1c si M1A2 ) de 76mm. Acesta avea fata de clasicul M1 ( multirol ) de 75mm, capabilitati anti-tanc mult superioare.
Deasemenea este primul model in care sunt instalate noile chesoane de munitie "umede", in podea, sub cosul turelei.
La modelele anterioare, chesoanele "uscate" erau montate in lateral, pe sponsoanele de deasupra senilelor, fiind astfel expuse si vulnerabile. Aceasta este cauza aparitiei binecunoscutelor blindaje suplimentare "aplicate", in dreptul respectivelor chesoane.
Problema a cunoscut o rezolvare radicala prin introducerea chesoanelor "umede", munitia fiind scufundata intr-un amestec de apa si glicol. De acolo si litera "W" in denominatie. Adica "wet".

In plus, aceast lot "very early", are o serie de caracteristici proprii, care-l diferentiaza de celalalte subvariante.
- Foloseste inca varianta intermediara de boghiuri D47527, cu brat orizontal C100334 si distantier ridicator ( pillow block ) pentru rola de retur. Toate subvariantele ulterioare vor fi echipate cu boghiuri cu brat inclinat C100823.
- Extractorul de fum frontal, dintre trape, nu are carcasa de protectie.
- Turela T23 "timpurie", cu trapa incarcatorului mare si rotunda D94598, care-l echipeaza... este o varianta extrem de rara si de "initiala" turnata la USC. Se caracterizeaza ( pe langa unele amanunte mai subtile ), prin lipsa domului blindat al extractorului de fum plasat in spate, prezent la toate subvariantele ulterioare.
- Tunul M1A1 este o varianta de productie "initiala", fara filet exterior la gura ( pentru viitoarele frane de recul ). Deci si fara manson de protectie al filetului.
Istoria acestor 130 de "very early" M4A1(76)W, este destul de ciudata.
Au sosit in Anglia, in vederea invaziei, de la inceputul lui aprilie '44. Responsabilii cu inzestrarea au organizat o demonstratie pentru comandantii diviziilor blindate la care a participat si Patton.
Incredibil, dar... comandantii diviziilor blindate, pur si simplu NU LE-AU DORIT, fiind foarte multumiti de Shermanurile M4 si M4A1, armate cu tunul multirol de 75mm.
Motivul a fost dublu. In primul rand, experienta de pana atunci le-a aratat ca duelurile intre blindate reprezinta un procent infim din viata operationala a unei mari unitati, principala lor misiune fiind sprijinul infanteriei proprii si zdrobirea celei inamice.
Iar aici, tunul de 75mm excela, fiind dotat cu munitie exploziva si brizanta extrem de performanta. Iar capabilitaiile lui antitanc erau mai mult decat suficiente ca sa penetreze blindatele teutone intalnite majoritar pana atunci, in special Pz.IV si StuG.III, echipamentul standard in diviziile teutone. Iar de micul numar de Tigrii din batalioanele independente, se ocupau unitatile de distrugatoare de tancuri. Cu Pantherul, in urma experientei din Italia, au facut gresala sa-l considere tot UN TANC GREU, avand acelasi regim cu Tigrii...
Tunul de 76mm, era net superior anti-tanc, dar munitia lui exploziva era mult mai putin puternica si eficienta.
In al doilea rand, generalii au afirmat ca-i prea tarziu ca sa-si disturbe echipajele cu antrenamentele pentru noul model...
Problema a fost ca, in Normandia, aproape jumatate din efectivul STANDARD al diviziilor blindate teutone a fost reprezentat de Panther ! Iar asta a venit ca un dus rece, asa ca generalii au inceput sa ceara raspicat noile Sherman cu tun de 76...
Chestiunea a devenit acuta, in pregatirea operatiunii Cobra, dar datorita atitudinii din aprilie, din US nu mai fusesera aduse in Anglia alte 76-uri suplimentare... iar in depozite se gaseau doar cele 130 din aprilie...
Acestea au fost impartite in mod egal, intre diviziile 2 si 3, cate 52 de bucati... iar restul au fost tinute in rezerva sau alocate in numar mic, batalioanelor independente.

Inmatricularile tipice diviziilor 2 si 3 in timpul operatiunii Cobra, sunt atractive pentru ca, pe langa marile simboluri de recunoastere rapida de pe turela ( "speed numbers"), partial obliterate la unele tancuri, asa-zis plictisitorul olive drab este asezonat cu largi benzi de camuflaj de culoare neagra.
Acestea fiind zise cu privire la Schermanoul participant la O.Cobra, si urmand sfaturile lui Fragata .... Poco a poco..... am sa va las sa mai piguliti cate ceva pe la lucrarile voastre. Pana la viitoarea postare care v-a contine in prima faza Shermanul cu modificarile si lungile povestioare cu care cred ca v-ati obisnuit deja........ nu-mi ramane decat sa ma inclin in fata domniilor voastre si sa-mi scot palaria , deci ..... RESPECT